Photobucket

Date despre autor

Sunt un scriitor ce-şi propune să evadeze măcar pentru câteva clipe împreună cu cititorii săi din universul în care ne-am învăţat să trăim.

Pentru ca la întoarcerea din călătoria imaginară să nu fim decepţionaţi, trebuie să impunem reapariţia în lumea noastră, a tuturor, a bunului simţ, a culturii, politeţei şi respectului faţă de interlocutor. Omenirea, în ansamblul ei, trebuie să se întoarcă la valorile morale. Dacă efortul presupune şi existenţa unei doze de romantism, ei bine atunci să fim şi puţin romantici. Reîntoarcerea la aceste însuşiri care definesc fiinţa umană nu se poate face fără iubire.

IUBIREA este universală, dar ea se dobândeşte diferit; la unii apare după lungi şi obositoare încercări, pe alţii îi caută ea şi este suficient ca norocosul să deschidă braţele, să o primească şi să o păstreze, fericit de atingerea şi îmbrăţişarea ei. Unii o pot simţi ca o adiere caldă, o blândă mângâiere. Alţii o simt puternic, fierbinte şi aspră; poate să le schimbe viaţa, iar în cazuri extreme, îi poate distruge. Oriunde şi oricând, iubirea este prezentă şi inevitabilă.

Cine nu a ajuns să o cunoască, înseamnă că şi-a irosit viaţa de pomană, pentru că viaţa trăită de unul singur trece ca un val, fără urmări. Dacă nu aţi cunoscut iubirea până acum, nu disperaţi, căutaţi-o şi o veţi găsi sau va veni ea să vă caute. Ea este infinită în timp şi spaţiu şi nimeni din cei care o doresc şi o aşteaptă nu va fi lipsit de ea. Atingerea ei trebuie făcută însă cu respect, ca să dureze o viaţă.

Avem înca timp cu toţii. Nu există vârstă biologică mai mult sau mai puţin potrivită pentru manifestarea ei.

Credeţi-mă! Aveţi încredere în ea şi veţi fi fericiţi.

Iubire, numele tău adevărat este nemărginirea!



Bradu Florin.

15 iunie 2010

DE VORBĂ CU CITITORII...


În seara asta am beneficiat de mai mult timp liber sau mi-am făcut rost de el în mod deliberat. Încă nu-mi dau seama...
Am constatat că am citit şi recitit cartea de zeci de ori, dar uite că am omis să scriu şi comentarii pe blog. Am vrut de mult să te întreb, Florin: ce s-a întâmplat cu Sandra şi Doru de nu au rămas împreună? Totul a decurs atât de frumos şi complet între ei încât senzaţia de contopire părea că-i va uni în eternitate... Cu toate astea finalul cărţii este altul decât cel aşteptat.
Intervine un personaj nou - Clara - peste care dragostea lui Doru se revarsă ca un adevărat tsunami, de parcă abia atunci ar fi descoperit pentru prima oară iubirea. Bine, bine, dar o dragoste la fel de profundă a fost şi cea pentru Sandra. Sau nu?
Unde s-a produs ruptura?
Sau perseverenţa sentimentelor lui Doru asupra personajului Sandra a rezistat doar atât timp cât castitatea ei a constituit o stavilă impenetrabilă? Odată cu năruirea acestei purităţi, s-a stins şi iubirea lui, asemeni unui castel de iluzii spulberat de primii stropi de dezamăgire?
Nu aş putea deduce asta... Şi totuşi...
Dragostea lor atât de fierbinte s-a volatilizat odată cu maturitatea?
Oare omul iubeşte mai profund odată cu trecerea anilor? Sau iubeşte... altfel?
Dintotdeauna mi-a plăcut să afirm că dragostea este un lăcaş sfânt unde ne putem clădi catedrale de certituni, fiindcă încrederea trebuie să fie absolută şi reală.
Se pare că tinereţea nu este întotdeauna un avantaj fiindcă, de cele mai multe ori, în această perioadă a junimii nu ştim cum să ne gestionăm emoţiile oricât am încerca să ne cercetăm universul sufletesc.
Poate că acesta a fost şi motivul real al separării celor două personaje: Doru şi Sandra.
Sau nu este aşa?
Care dintre variante crezi că ar fi corectă, Florin? :)



Răspuns la comentariile postate pe blog de unii cititori, referitoare la romanul de dragoste  


CÂND MERELE SE COC
sau
BĂTĂLIA PENTRU DRAGOSTE”.


    Cum am promis încă din momentul luării deciziei de a publica pe blog câteva din romanele mele, începând de astăzi încep o serie de comentarii adresate în primul rând celor care şi-au făcut timp să citească o parte din gândurile, ideile şi rezolvările pe care am căutat să le ofer cititorilor în legătură cu subiectele abordate. Precizez că am fost convins de la început de avantajele menţinerii unei strânse legături cu cititorii şi am urmărit cu atenţie şi răbdare părerile, nedumeririle lor, iar dacă au fost sau vor mai fi şi propuneri în beneficiul cărţii, le voi lua în considerare cu cel mai mare respect.
         Acum, la inaugurarea acestei serii mă adresez celei mai fervente cititoare, celei care mi-a fost de mare ajutor în perioada publicării romanului pe site. Comentariile ei dovedesc nu numai atenţie şi respect pentru personajele care populează lectura, dar şi o profundă înţelegere a ideilor care au stat la baza construcţiei lucrării. 
        Acestei superbe femei vreau să-i mulţumesc pentru sprijinul fără cusur pe care mi l-a acordat, ajutor fără de care demersul meu nu ar fi fost posibil. Cu această ocazie, mulţumesc tuturor celor care la fel ca ea au contribuit după dorinţa şi puterea lor la apariţia şi menţinerea constantă a interesului cititorilor pentru strădania mea. Şi nu în ultimul rând, mulţumesc  tuturor celor care sacrificându-şi bunul lor cel mai de preţ - timpul liber - m-au onorat prin citierea romanului. Îmi exprim speranţa că în perioada următoare voi beneficia de aceeaşi caldă înţelegere pentru a putea continua să ofer cititorilor şi alte romane care îndrăznesc să visez că vor urma.

          Răpuns către Aurora Cristea (Rory)

 
          Am citit cu plăcută surprindere comentariul tău plasat la sfârşitul celei de a patra poveşti de iubire dintre Doru şi Sandra. El mi-a arătat că mai sunt cititori frământaţi de ceea ce se întâmplă în lecturile pe care le aleg. Şi aceştia, atâţia cât încă mai există, au tot dreptul să nu fie de acord cu nevolnicii autori dacă ei se abat de la logica obişnuită a iubitorilor de carte.
          Ai perfectă dreptate să te întrebi: Ce s-a întâmplat cu iubirea perfectă dintre Doru şi Sandra şi mai ales de ce el şi-a revărsat ulterior dragostea asupra unui nou personj: Clara, ca şi cum ar fi fost un amorez ratat, de duzină în goană după noi cuceriri şi nu înflăcăratul iubit al Sandrei? Aşa ceva pare împotriva firii şi a opiniilor despre iubire pe care le împărtăşeşte cea mai mare parte a speciei umană şi anume cea uşor infestată de un romantism cultivat în timp, dar din păcate acum pe cale de dispariţie.
          Continuându-şi nedumerirea, cititoarea se
întreabă pe bună dreptate: ce confuzie a întrerupt vechea logică a iubirii în ceea ce îl priveşte pe Doru şi l-a determinat să mai facă încă o cucerire, o noua “victimă” în amor, aidoma unei feline lacome de sânge în varianta reală, sălbatecă care pândeşte în hătişurile junglei sperând în apariţia iminente a unei prăzi?
          Răspunsul la această problemă poate fi axiomatic şi are ca origine un anumit mod de a vedea viaţa. Iubirea în circumstanţe normale este percepută de cele mai multe ori ca ceva trainic care dăinueşte veşnic şi nu se schimbă niciodată (ca şi cum iubirea însăşi ar putea fi vreodată normală, previzibilă, comandată ca un obiect decorativ la purtător).
          Astfel, căutătorul inocent al celor mai ascunse taine în cutele minţii omeneşti, dovedită de multe ori ca fiind întortocheată şi uneori chiar de neînţeles, devine pe nesimţite captivul poveştilor de iubire, eternele ecuaţii cu cele două veşnice necunoscute. Asistăm deci neputincioşi la jocul hazardului, acolo unde judecata limpede este înlocuită de o supremă bălăceală în neputinţă ce poate genera cel mult nesiguranţa unui prozaic suspans şi de o curiozitate nesatisfăcută ce încearcă fără succes să iasă la iveală dând energic din coate.
          Problema lor, a noastră, în ultima instanţă a tuturor, este dacă cele două persoanje: bărbatul şi femeia - singurele şi adevăratele realităţi ale vieţii noastre, aflate intr-o perpetuă mişcare browniană în lumea de astăzi plină de compromisuri - se vor cunoaşte vreodată aşa cum sunt. Sau dacă atunci, în acel timp, când minunea poate că se va întâmpla, printr-o tragică întâmplare, cunoaşterea lor reciprocă se va produce nu lângă noi pe pământ, ci undeva, în infinitul absolut, mult prea departe, atât de departe încât va putea rămâne veşnic o mare necunoscută.

          Această mică şi superfluă filozofie pare cel puţin nedreaptă pentru cei care sunt capabili să aştepte toată viaţa, în linişte, apariţia marii lor iubiri. Din această categorie fac parte şi cei care sunt siguri că au şi găsit-o, şi nu numai o dată, ci de mai multe ori. Iar dacă unora li se întâmplă ca ea să nu fi venit încă, ei o vor aştepta cu răbdare, în ciuda timpului care curge necruţător şi îi apropie de clipa în care trebuie să plece în mare grabă pe alte tărâmuri…de dincolo. Cine ne poate spune dacă acolo, vor fi la fel de stoici şi vor aştepta să se petrecă ceea ce nu au întâlnit pe pământ sau se vor schimba şi vor grăbi ei înşişi investigaţia?
          Toţi aceştia reprezintă grupa mare de indivizi cuminţi şi răbdători, dar şi a celor nestatornici de care astăzi este plină lumea.
          Doru nu este un astfel de personaj. El s-a născut prin excepţie cu o părere greşită despre lume; aceea că ea nu poate exista decât ca un spaţiu al fidelităţii, corectitudinii şi al perfecţiunii.
          De aceea autorul şi-a început cartea sa altfel decât este îndeobşte uzanţa: cu patru poveşti de iubire. Într-un firav preambul, el a avertizat cititorii că lasă la aprecierea lor să plaseze aceste poveşti în registrul pe care aceştia îl doresc; în ficţiune sau în realitate.
          Doru este un personaj copleşit de iubire şi dacă acest lucru nu a ieşit pregnant în evidenţă este numai vina autorului. Pentru Doru nimic nu este mai important în viaţă decât dragostea dintre bărbat şi femeie, pereche luată împreună ca un simbol. El este sclavul propriei lui mitologii care întruchipează osârdia Proniei divine care nu a vrut să îl lase singur pe stră-stră-străbunicul Adam într-o lume incertă şi l-a salvat de la singurătate confecţionându-i chiar din corpul lui ca tovaraşă de viaţă, jumătatea de care era lipsit, după care el tânjea fară să o ştie.
          Voit sau nu, conştient sau din întâmplare prin operaţiunea “geneza” Marele Creator i-a acordat lui Adam, primul bărbat al lumii în ordinea apariţiei, şansa de a eperimenta înaintea tuturor sensul celui mai mare pardox din istorie mai jos menţionat, cunoscut sau în curs de cunoaştere. Este posibil ca suprema, micuţa, delicata, nevinovata şi eterna Eva să aducă în viaţa omului cea mai fericită dintre marile lui nefericiri?.......
        Pentru Doru iubirea este un dar divin şi de aceea a căutat-o mereu sub presiunea obsesiei, cu disperarea celui nesigur de reuşita sa. Sandra este rodul propriei lui imaginaţii. Este “Femeia” aşa cum o visa el. Ea întruchipează căutările intense ale tuturor bărbaţilor,  atât de preocupaţi de întâlnirea  ei încât uneori ea poate părea că nici nu există, este ca o himeră, o fata morgană.
          Iată de ce calităţile Sandrei o fac să fie aspiranta fără rivală la rolul de “Femeia absolută”. Mai târziu, când Doru înnebunit de o iubire pe care vroia din răsputeri să o transforme în fapt, s-a maturizat în paginile cărţii, autorul a socotit că a venit timpul să fie adusă în luminile rampei o aşa zisă altă femeie, de data asta reală, pe nume Clara, nimeni alta decât alter ego-ul Sandrei.
          De data asta autorul nu a mai cedat impulsurilor şi ea, Clara, numai aparent o nouă iubită, nu a mai fost văzută ca o blondă ezoterică, un fel de Marylin Monroe devenită o obsesie mondială, ci o femeie în carne şi oase, mult mai meridională şi deci mai potrivită spaţiului geografic în care se desfăşoară acţiunea. De fapt în carte nu este vorba de două femei, ci de una singură, o contopire între vis şi realitate. Să ne amintim măcar un fapt care deşi mărunt în economia romanului ar trebui să ne pună pe gânduri. În timp ce Sandra se pregătea să devină medic, Clara deja era.
          Suntem deci martorii reîncarnării unei femeii virtuale în una adevărată. Dacă uneori Sandra depăşeşte spaţiul iniţial în care a fost destinată de autor să se mişte, să funcţioneze şi să pară o fiinţă vie, această eroare reprezintă una din marile lui limite, căreia nu i s-a putut sustrage, aidoma lui Pigmalion, sculptorul din miturile vechii Elade, îndrăgostit până peste poate de propria lui creaţie, frumoasa Galateea.
          Numai că el, nefericitul autor, nu a avut şansa să o întâlnească pe Afrodita şi prin urmare viaţa lui s-a desfăşurat în limitele cenuşii ale cotidianului mărunt, fără să aibă parte de strălucirea şi fastul unui happy-end perpetuu, de neuitat.

           Bradu Florin.              

11 comentarii:

  1. Buna ziua,

    As fi interesat de un link-exchange intre motruinfo.ro si blogul dvs. Daca sunteti interesat astept un email pe admin@motruinfo.ro

    Cu respect,
    Ursu Radu

    (Dupa vizualizare as avea rugamintea ca acest comentariu sa fie sters)
    PS: Va rog includeti link-ul si titlul dorit pentru a va adauga.

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut.Vreau sa te felicit pentru ca incurajezi campaniile ecologice. Am vazut ca ai pe blogul tau bannerul de la Umbrela Verde.
    Intr-o lume din ce in ce mai poluata, fiecare campanie ecologica conteaza. Noi incurajam recilclarea, reducerea poluarii, folosirea responsabila a resurselor, plantarea copacilor, depozitarea in siguranta a substantelor chimice si curatenia spatiilor verzi. Dintre toate acestea, ne axam pe incurajarea plantarii copacilor pentru ca ne dorim ca fiecare persoana sa aiba “copacul sau“. Prima campanie de plantare se numeste “Parcul Izvor prinde radacini“.
    Daca iti doresti ca in Romania sa fie plantati mai multi copaci, dar nu ai timp sa plantezi unul, poti sa ne sustii prin oricare dintre variantele de mai jos:
    1) Redactarea unui articol informativ care are legatura cu copacii sau ecologia.
    2) Publicarea unui articol pe blogul tau in care sa vorbesti despre campania noastra.
    3) Adaugarea unui link/banner pe blogul tau.
    Daca adaugi pe blogul tau unul dintre cele 10 bannere de pe pagina "schimb de link" vei primi in schimb un link la sectiunea “Sustinatori” si vei aparea aleator pe prima pagina in sectiunea “Bloguri Partenere”.
    Daca doresti sa apari permanent (pe prima pagina) la sectiunea “Ne sustin”, trebuie sa participi la una dintre campanile noastre de voluntariat sau sa donezi bani pentru plantarea unui copac (9 lei).
    Aceasta campanie este apolitica si este realizata de un grup de tineri care isi doresc sa schimbe mentalitatea celor care neglijeaza mediul incojurator. Participa si tu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos ce spui tu despre iubire,nu poate fi nimic mai adevarat. Poetii chiar au dreptate,iubirea e cheia.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu vreau sa fiu nesimtit, dar iubirea e o stare de euforie, nu poti gandi logic si clar. Te lesi purtat de val. Si de obicei valurile te duci departe..

    RăspundețiȘtergere
  5. Detest cruzimea, mârlănia, hoţia oficială cu acte în regulă sau la drumul mare

    Esti un MARLAN cu litere mari ca piratezi inregistrarile cu Mihai Eminescu pe Trilulilu. Rusine sa-ti fie bai nene

    RăspundețiȘtergere
  6. www.hotswingers.org/ acolo chiar ca afli ce inseamna iubirea adevarat

    RăspundețiȘtergere
  7. iubirea este dragostea, dragostea este ... swing!

    RăspundețiȘtergere

Sustin campania

Stats

Persoane interesate

Vizitatori

cc