Cuvânt de încheiere.

Moto: Cine-şi îndeplineşte toate obiectivele înseamnă că şi le-a aşezat prea jos.
(Herbert von Karajan)

Cititorul atent ca de obicei, va descoperi acum, la sfârşitul cărţii, că numărul de părţi (21), care alcătuiesc romanul şi constituie bucătăria lui, este egal cu numărul de secole care au trecut de când omenirea a început să ia în serios trecerea timpului.
Firesc, va căuta să găsească o explicaţie pentru această egalitate. Cu mâna pe inimă, autorul declară că această potrivire nu este întâmplătoare, dar că încă nu poate dezvălui semnificaţiile acestei concordanţe.
Fără a dori să trezească curiozitatea cititorilor sau fermecarea lor cu evoluţii şi evenimente spectaculoase, autorul din ce în ce mai îngrijorat de marile derapaje care au apărut în societatea omenească, a urmărit să prezinte în acest roman o altfel de lume decât cea în care trăim şi în contrast cu ea.
Astăzi, asistăm neputincioşi la dispariţia bunului simţ, al politeţii şi romantismului. Toate acestea sunt înlocuite cu o violenţă de limbaj imposibil de redat şi culminează cu atentatul la integritatea corporală a cetăţenilor.
Strada a devenit locul favorit, unde indivizi lipsiţi de educaţie civică şi cultură, se manifestă ca apostoli ai ignoranţei şi nesimţirii recurgând la înjurături, cuvinte obscene sau chiar la agresiune fizică.
Este din ce în ce mai greu să găseşti un loc în spaţiile publice unde politeţea şi bunul simţ sunt la ele acasă. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în bordeiele sau casele cele mai sărace, cât şi în casele mari, vile sau palate. Peste tot, cuvintele frumoase, pline de poezie şi romantism se întâlnesc tot mai rar. În locul lor, nesimţirea şi lipsa respectului faţă de cetăţeanul obişnuit, se dezvoltă ca o pecingine socială cu urmări dezastruase asupra tineretului în curs de formare.
Dacă cetăţeanul onest nu se protejează, el se va confrunta peste tot cu o asemenea violenţă de limbaj, încât începe să creadă că omenirea este la a doua sa evoluţie pe pământ şi se află undeva la graniţa dintre peşteră şi începuturile civilizaţiei.
În această lume a noastră, a tuturor, trebuie să impunem reapariţia bunului simţ, a culturii, politeţii şi respectului faţă de interlocutor.
Asemenea eroilor cărţii, omenirea în ansamblul ei, trebuie să se întoarcă la aceste valori morale. Dacă revenirea la ele presupune şi o doză de romantism, ei bine atunci să fim şi puţin romantici.
Continuând să acceptăm în societate, ca o fatalitate, obrăznicia, nesimţirea, parşivenia şi hoţia, contribuim inexorabil, mai devreme sau mai târziu, la condamnarea ei la pieire.
Romanul de faţă este numai un semnal prin care se încearcă îndreptarea atenţiei cititorilor asupra sentimentelor omeneşti fundamentale; în primul rând asupra iubirii în forma ei cea mai curată, cu convingerea că ea îşi poate găsi posibilităţi de exprimare şi manifestare chiar în condiţiile secolului XXI, plin de tragedii umane, războaie, recesiune, sărăcie, catastrofe naturale şi poluare.
Ţelul comun tuturor oamenilor care vor să îşi împlinească destinul, indiferent de modul cum abordează viaţa trebuie să fie lupta pentru dreptul lor la dragoste.
Iubirea este universală, dar ea se dobândeşte diferit; la unii apare după lungi şi obositoare încercări, pe alţii îi caută ea şi este suficient ca norocosul să deschidă braţele să o primească şi să o păstreze, fericit de atingerea şi îmbrăţişarea ei. Unii o pot simţi ca o adiere caldă, o blândă mângâiere. Alţii o simt puternic, fierbinte şi aspră, poate să le schimbe viaţa. Oriunde şi oricând, este prezentă şi inevitabilă.
Cine nu a ajuns să o cunoască, înseamnă că şi-a irosit viaţa de pomană, pentru că viaţa trăită de unul singur trece ca un val, fără urmări.
Dacă nu aţi cunoscut iubirea până acum nu disperaţi, căutaţi-o şi o veţi găsi sau va veni ea să vă caute. Ea este infinită în timp şi spaţiu şi nimeni din cei care o doresc şi o aşteaptă nu va fi lipsit de ea. Atingerea ei trebuie făcută însă cu respect, ca să dureze o viaţă.
Avem încă timp cu toţii. Nu există vârstă biologică mai mult sau mai puţin potrivită pentru manifestarea ei.
Credeţi-mă! Aveţi încredere în iubire şi veţi fi fericiţi!


Bradu Florin
Iarna anului 2009.

SFÂRŞIT - ASTĂZI 25 FEBRUARIE 2010